Scopul urmărit de noua lege
Joi, 21 martie 2013, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat în primă lectură proiectul Legii privind protecţia specială a copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi. În mediile creştine deja s-a afirmat, că proiectul Legii este un atac în adresa instituţiei familiei și că va institui un mecanism de privatizare a copiilor.
Ca să înțelegem ce propune și ce aduce nou proiectul Legii, trebuie să facem o comparație cu legislația existentă. Lucrul acesta este cu atât mai necesar, dacă luăm în calcul calitatea – nici pe departe cea mai reușită – a proiectului Legii, care cere explicații pe seama normelor actuale din Cod familiei. Dacă Codul familiei are un limbaj decent și clar, și nu creează dificultăți de interpretare, atunci proiectul Legii este scris cu o neglijență care sare în ochi. Ea începe chiar de la denumire. Proiectul definește trei categorii de copii afectați: copii în situație de risc, copii separați de părinți și copii abandonați. Denumirea însă ar sugera că proiectul Legii se referă doar la primele două categorii (copii în situaţie de risc şi copiilor separaţi de părinţi), dar nu și la a treia categorie.
Dar neglijențele nu se opresc aici. Ele continuă cu expresii defectuoase (cum ar fi „copilul referitor la care se constată”, „prin intermediul căreia evaluează necesităţile copilului şi ale familiei lui în colaborare cu ei”, „soluţionării cazurilor copiilor” etc.), nerespectarea normelor elementare de tehnică legislativă (îmbinarea mai multor idei într-un singur alineat), sintagme juridice cu un sens neclar („persoană aflată în poziţie de răspundere”, „persoană aflată în poziţie de putere”, „persoană aflată în relaţie de încredere cu copilul” etc.) și încheind cu o stilistică greoaie și un mod încâlcit de expunere a gândurilor. Toate ele creează numeroase întrebări, la care proiectul Legii nu oferă răspunsuri.
S-ar pretinde, că scopul proiectul Legii este protejarea drepturilor copilului. În realitate, proiectul Legii protejează copiii de … părinți. Apărarea copiilor de părinți este de înțeles dacă ne referim la crime, decăderea din drepturile părintești sau alte cazuri similare. Vom vedea în cele ce urmează, că proiectul Legii extinde aceste cazuri până la absurd, astfel încât, dacă o așa lege se adoptă, toți copiii – dar absolut toți fără excepție – trebuie „protejați” și separați de propriii părinți.
În proiectul Legii vom observa un interes aparte pentru luarea (separarea, sechestrarea – numiți-o cum doriți) copiilor de la părinți și plasamentul acestora în afara propriilor familii. Există diferite situații în care copiii trebuie luați sub supraveghere și îngrijire. Dar nu orice supraveghere a unor familii nereușite duce la separarea copiilor de părinți. O problemă de familie poate fi conciliată, părinților le poate fi oferit suport din partea statului, părinților le pot fi impuse anumite condiționări etc. Este curios că proiectul Legii nu pomenește deloc asemenea remedii – se creează impresia că ele nici nu sunt admise – însă revine cu o obsesie suspectă asupra fenomenului de „luare a copilului de la părinți” și „plasament al copilului”. Mai mult
Comentarii recente